CE NU POATE FACE ASTROLOGUL?

Limite şi restricţii în practica astrologică

Complexă construcţie – astrologia! Fără îndoială, toate aceste etaje ale formării astrologului ca personalitate complexă sunt parcurse în ani de muncă, asemenea copilului ce trebuie sa parcurgă – până la maturitate – toate etapele de educaţie. Odată format ca profesionist, astrologul învaţă din mers deontologia profesională care îl priveşte direct, şi, ca în orice meserie, există şi aici reguli scrise (şi nescrise) pe care trebuie să le respecte.

Astrologul nu ia decizii în locul celui care îi cere sfatul, dar poate descrie realist tabloul de posibilităţi care i se deschide în faţă, cu bune şi cu rele (pentru că, sa nu uitam totuşi, astrologia nu este o perpetuă odă a frumuseţii vieţii, ci poate fi şi o oglinda realistă a erorilor, a alegerilor incorecte, a problemelor fiecăruia din noi). Astrologul poate da sfaturi, poate indica variante, poate accentua slăbiciunile sau punctele forte, dar care nu vor suna niciodată a direcţii obligatorii de urmat.

Astrologul nu obligă pe nimeni să urmeze o anume cale – chiar dacă poate fi cea mai bună – pentru că rolul său este doar de ghid, sfătuitor şi nicidecum de comandant care spune „trebuie să…!”. Fiecare individ are liberul arbitru la îndemână pentru a-şi alege direcţia de urmat. Astrologul poate doar sa atragă atenţia asupra căilor greşite, dar niciodată nu dictează “nu”- uri sau “da”- uri ca litera de lege. Desigur, există oameni care nu ştiu să aleagă, care aşteaptă ca altcineva să decidă în locul lor chiar şi la cele mai banale probleme ale vieţii, de aceea vor solicita părerea astrologului, dar asta nu îi dă dreptul astrologului să aleagă în locul celui în cauză.

Astrologul nu judecă acţiunile sau deciziile nimănui. Chiar dacă va considera ca drumul ales de individ nu ar fi cel corect, nu are dreptul de a judeca deciziile sau acţiunile acestuia.

Astrologul nu rezolvă problemele oamenilor. Chiar dacă majoritatea ajung la astrolog în momente de cumpănă ale vieţii lor, una din erorile cele mai frecvente ale acestora ţine de ideea preconcepută ca astrologul ar deţine şi reţeta soluţionării problemelor fiecăruia. Astrologul e doar un teoretician, el poate explica ce anume a dus la declanşarea problemei, poate descoperi originea lucrurilor, poate descrie de ce se întâmplă tocmai acum, poate descrie tendinţele situaţiei, dar nicidecum nu posedă antidotul, pastila sau poţiunea magică în sertar, care readuce echilibrul sau rezolvă problema ca prin minune. Soluţiile pe care le poate oferi sunt pur teoretice, constau în alte puncte de vedere decât ale celui implicat, sunt acel ochi imparţial din afară, deci tot ce poate oferi sunt propuneri de atitudine, reacţii, direcţii, schimbări de stare – în general de natură psihologică – dar rezolvarea concretă a problemei depăşeste atributiile sale.

Astrologul nu intervine concret în viaţa nimănui. Nu acţionează prin energii subtile asupra destinului pentru a face schimbari de directie, nu repară greşeli prin ritualuri magice, nu rezolvă aspecte care au declanşat nefericirea individului, ci astrologia explică ceea ce a dus la situaţia în cauză. Aici se pare că s-a infiltrat şi marea confuzie între astrologie şi magie. Spre deosebire de magie – de care majoritatea astrologilor se dezic cu fermitate – astrologia nu intervine cu nimic în viata individului, ci interventia astrologului ţine doar de informare. Omul pleacă mai informat de la astrolog, dar rezolvarea problemei ţine numai de puterile sale omeneţti de a găsi soluţiile optime.

Astrologul nu ghiceşte, ci traduce un cod de specialitate ce are la bază o componentă astronomică a acestei ştiinţe – mersul planetelor – şi o componentă abstractă – simbolistica elementelor astrologice. El interpretează o configuraţie, un sistem de energii care se întrepătrund, el descifrează un labirint de simboluri, pentru a le transpune, în final, în termeni accesibili oricui. Fiind un domeniu ce lucrează cu simboluri, componenta “probabilitate” este mai mare decât în orice altă ocupaţie, căci a fi “exact” în astrologie este la fel de greu ca pentru seismologi să anunţe un cutremur.

Astrologia are, aşadar, o componentă teoretico-informativă primordială: astrologul vorbeşte, asculta, discută, explică, sfatuieste, atrage atenţia, comentează, aprobă, confirmă, infirmă, dar nu şi practică: astrologul nu rezolva, nu decide, nu  ordine, nu face nimic în locul celui în cauză, nu schimbă, nu intervine în cursul evenimentelor. Liberul arbitru al fiecăruia – pe de o parte – şi componenta „predestinare” – pe de altă parte – nu dau astrologului drept de decizie asupra individului din faţa sa.

Faptele, deciziile, acţiunile, alegerile, paşii următori revin în totalitate – prin discernământ şi liber arbitru – doar persoanei care apelează la sfaturile astrologului!