CE POATE FACE ASTROLOGUL?

Astrologia este o meserie complexăFără a fi încă specificată – încă! – în nomenclatorul de meserii, ocupaţia de astrolog şi-a căpătat o poziţie în societate. Deşi extrem de controversată de conservatori sau tradiţionalişti, astrologia a depăşit demult zona unui simplu hobby. Cu toate că pare a fi una dintre cele mai vechi ocupaţii ale omenirii, astrologia nu şi-a găsit încă – cel puţin în România – secţiunea de reprezentare la nivel academic superior, cursurile de astrologie fiind încă un subiect tabu ce rămâne doar la latitudinea astrologilor cu experienţă ce doresc să împărtăşească informaţia celor abia intraţi în această zonă.

Spre astrologie gravitează – ca şi spre artă, de altfel – cea mai mare diversitate de alte profesiuni. Tot aşa cum, printre scriitori, artişti plastici, muzicieni, descoperi medici, profesori, ingineri, şi spre astrologie se îndreaptă categorii dintre cele mai diverse, indiferent de nivelul de pregătire. Nu întâmplător poate – ca domenii patronate de Uranus si Neptun – arta şi astrologia îşi dau mâna în acelaşi spaţiu, ca laturi ale spiritualităţii. Şi arta şi astrologia cer talent, pentru că un astrolog fără chemare nu poate exista. Nimeni nu ar putea porni pe această cale, dacă nu ar simţi atracţia iniţială. Desigur, poate exista astrolog fără talent, dar nu poate exista astrolog fără chemare, pentru că astrologia nu este o dexteritate pe care o capeţi în timp.

Fiind, prin excelenţă, un domeniu uranian, nu e deloc o întâmplare că atracţia spre astrologie este, de cele mai multe ori, inexplicabilă. Unii astrologi pot simţi dorinţa de a afla ce ascunde acest spaţiu de informaţie dintr-un impuls de moment, alţii o descoperă sub forma unei revelaţii, deci o combinaţie perfectă între influenţa originală a lui Uranus şi atingerea spirituală a lui Neptun. Tocmai pentru că astrologia este un domeniu în principal uranian, susţinut îndeaproape de influenţe neptuniene, era şi normal să nască atâtea controverse. Non-conformistă ca Uranus şi nepătrunsă ca Neptun, astrologia funcţionează ca ocupaţie şi la nivel de amatori, dar şi de profesionişti. Deşi porneşte iniţial de la o pasiune de timp liber, devine captivantă şi interesantă şi poate duce – în unele cazuri – chiar la o vocaţie profesională. Nu puţine sunt cazurile când profesori, ingineri, medici, psihologi şi-au abandonat cariera – susţinuta prin licenţe şi masterate – pentru a-şi urma atracţia spre astrologie. Fără a exista (deocamdată) o formă educaţională care să certifice pregătirea în domeniul astrologiei, totuşi “meseria” de astrolog există si funcţionează.

Meseria de astrolog pare să fie, totodată, una dintre cele mai complexe profesiuni. Cine porneşte pe acest drum cu dorinţa de a deveni un profesionist (trecând de la simplul hobby către o ocupaţie cotidiană) trebuie să ştie că rolul său social şi uman va fi unul dintre cele mai dificile.

Înainte de toate astrologul este un teoretician, un perpetuu student care acumulează informaţii. La fel ca şi medicul, inginerul sau profesorul, astrologul are şi el specializările sale, pe care le va aprofunda în ani de studiu individual. Toţi pornesc, fără discuţie, de la astrologia natala, ca un capitol general de deschidere spre auto-cunoaştere. Este poarta de intrare în acest edificiu: cine trece pragul si înţelege ce se găseşte în acest „hol”, poate urca spre etajele superioare. Daca trece examenul astrologiei natale (examen absolvit numai în fata oamenilor căruia astrologul se adresează), astrologul va accede spre domenii mai aprofundate: astrologie medicala, relaţională, previzională, karmică.

Remarcată fiindu-i prezenţa în societate, astrologul atrage din ce în ce mai mult curiozitatea si atenţia celor din jur. Pe fondul atracţiei primare pentru zodii a oricărui individ (pentru că, se pare, zodiile au intrat şi ele în lista acelor domenii la care toata lumea „se pricepe” alături de fotbal şi politică), astrologul adună în jurul sau din ce în ce mai mulţi oameni care au nevoie de „o ureche de ascultat”. Înainte de a deveni astrologul-profesor – care îşi transmite mesajul celor care doresc să audă – vorbim de astrologul-confident. După ce omul îşi spune problema din nevoia de comunicare şi eliberare de balast interior, începe să pună întrebări şi doreşte o părere avizată a astrologului, dând astfel ocazia astrologului-sfătuitor să iasă la suprafaţă. Sfătuitorul si profesorul pot coincide la un moment dat, pentru ca, vrând-nevrând, sfaturile conţin şi subtile lecţii de astrologie.

Fie în scris, fie oral, astrologul trebuie să-şi expună părerea şi, fără discuţie, o bună stăpânire a dialogului, a scriiturii sau a oratoriei face ca mesajul său să ajungă unde trebuie şi în forma cea mai bună. Astfel apare, iată, astrologulcomunicator. Cu cât are mai multe de spus lumii, cu atât astrologul devine mai implicat social. Din momentul în care şi-a făcut intrarea în societate cu un rol social declarat, poate deveni o piesa importantă în relaţia directă cu alte profesiuni. Pot apărea astfel astrologi în medicină, în politică, în mass-media, pentru ca astrologia poate fi aplicată în toate domeniile vieţii.

Dar să ne întoarcem însă la astrologul în contact direct cu omul, cel căruia i se adresează mesajul său în particular. Dincolo de confident/ascultător şi sfătuitor/transmiţător de mesaje, astrologul începe să cunoască varietatea personalităţilor umane. Astfel se naşte astrologul-psiholog, care va începe să „simtă” individualitatea fiecărui personaj cu care intră în contact. Astrologul are marele avantaj de a cunoaşte personalitatea umană înainte de a-l cunoaşte direct, şi anume din studiul astrogramei natale. Un astrolog nu are nevoie de poveşti prea lungi de viaţă, ci este suficient să ştie doar datele de naştere ale unui individ pentru a cunoaşte deja cu cine discuta. Unii nici nu bănuiesc că arma secreta a astrologului este un mic detaliu: data naşterii. Nimeni nu-şi poate ascunde adevărata faţă dacă şi-a dezvăluit codul secret al datei naştere.